by Laura on 4 September 2022 in Uncategorized
Joi, pe 5 mai, era încă întuneric când am pornit mașina la ora 4:00 și mi-am început călătoria spre granița cu Ucraina pentru a aduce provizii și ajutoare acolo.
Adunasem lucrurile necesare cu câteva zile înainte de călătorie și le așezasem in depozitul organizației. Un azil de bătrâni a donat fundației Hilfe und Hoffnung mai multe scaune cu rotile și patru scaune cu toaletă. Totul a fost împachetat în microbuz. De la Metro am cumpărat alimente și o mulțime de saci de dormit. Autobuzul a fost încarcat la capacitate maximă adică aproximativ 500 kg!
Vecina noastră a donat o cantitate mare de hrană pentru animalele de companie. Nu eram sigur dacă ar trebui să le iau cu mine. Cu toate acestea, vecina noastră, iubitoare de animale, m-a asigurat că mulți oameni fug la graniță împreună cu animalele lor de companie… ea a avut dreptate! La graniță, am întrebat-o pe Tanja, beneficiara ajutoarelor, dacă refugiații au luat și animale de companie cu ei – și, așa am aflat că, într-adevăr, era nevoie de și de hrană pentru animale. Tanja a fost foarte fericită, pentru că altfel ar fi trebuit să cumpere hrana pentru animalele de companie din România. Cu doar o zi înainte, cumpărase mâncare pentru pisici din România.
Deci Dumnezeu ne îndrumă la tot pasul – conform Bibliei, El iubește atât oamenii, cât și animalele!
Harri Kröger mi s-a alaturat la Budapesta, pentru că într-o călătorie atât de lungă este nevoie de al doilea șofer – și, bineînțeles, de un bun companion. Drumul a decurs bine. La granița româno-ucraineană, am fost întâmpinat în Siret de Tanya, care lucrează la Cernăuți pentru o organizație care deține mai multe centre de primire pentru refugiați. Sunt necesare tot felul de bunuri – în principal alimente, medicamente și vitamine. Tanya a vorbit despre situația din Ucraina și despre faptul că regiunea Cernăuți din vestul Ucrainei este relativ pașnică, deși pot exista alerte aeriene de mai multe ori pe zi.
După ce încărcătura a fost transferată în mașina destinatarului și am stat de vorbă, am rugat-o pe Tanya să trimită salutările noastre rabinului comunității evreiești.
Pe drumul de întoarcere l-am vizitat pe domnul Kofler, președintele Comunității Evreiești din Rădauți. A fost prima dată când l-am întâlnit și am aflat de la el că organizația este formată din câteva zeci de membri, toți în vârstă. Am convenit să păstrăm legătura.
Comunitatea evreiască din Rădăuți are nevoie de alimente, precum și de sprijin financiar.
Ne-am cazat la Centrul Evreiesc de agrement din Borsec, unde Agnes și Sorin lucrează din nou cu normă întreagă. Conceptul centrului de agrement a fost schimbat în acest an, astfel încât camerele să poată fi închiriate oricui dorește să meargă în drumeții și să se bucure de natura și izvoarele tămăduitoare ale acestei regiuni carpatice. Centrul funcționează ca o pensiune “Bed and Breakfast”, adică pe lângă cazare, oferta include și micul dejun.
(Hannu Ylitalo, Mai 2022)