Puțină istorie
Crescută în Finlanda, într-o familie de pastori protestanți, Eeva Huber-Huber, fondatoarea asociației „AJUTOR ȘI SPERANȚĂ”, a trăit perioada raționalizării alimentelor în anii de după război. Sub motto-ul „Dăruiește din toată inima”, părinții ei i-au sprijinit pe cei nevoiași, din diferite medii, cu mâncare și îmbrăcăminte. De la o vârstă fragedă, educația ei a inclus respectul față de iudaism și informații despre barbaria nazistă.
Când s-a mutat în Austria, a fost șocată de lipsa de informații și de lipsa de voință a populației de a vorbi despre acest subiect. Concluzia pentru ea a fost: „Ceea ce s-a întâmplat nu poate fi anulat. Ceea ce putem face este să vorbim despre asta și să nu o uităm niciodată”. Drept urmare, ea s-a întrebat unde locuiesc evreii care aveau nevoie de sprijin.
Și aşa a inceput povestea…
Astfel, la începutul anilor 1980, ea a realizat cât de dificilă este situția evreilor din Uniunea Sovietică, care își pierdeau adesea locurile de muncă pentru că doreau să emigreze și trăiau într-o mare sărăcie. Acesta a fost începutul călătoriilor lui Eevei. Le-a adus mâncare, bani și cărți pentru lecțiile de religie și ebraică, punandu-se adesea în pericol pe ea însăși. La sfârșitul anului 1986, când evreilor li s-a permis să părăsească Uniunea Sovietică, ea, cu ajutorul prietenilor finlandezi, și-a așezat tabăra în ceea ce a fost folosit inițial considerat drept depozit pentru provizii. Apartamentul din Schüttelstraße a devenit astfel centru pentru refugiați. Sute de oameni veneau în fiecare zi. Primii soseau la 7:00 a.m., ultimii plecau la 10:00 p.m. S-au organizat cursuri pentru copii, prelegeri pentru adulți, au fost concerte și seri de film; locul s-a transformat în dispensar, coafor, restaurant, magazin de îmbrăcăminte. Aici se organizau și sărbătorile evreiești. Ea a fost susținută de soțul ei Berti și de copiii lor, Tamara și Samuel. S-au implicat și mulți voluntari, majoritatea din Finlanda. În cei cinci ani de activitate, în jur de 60.000 de persoane au fost îngrijite atât în centru, cât și acasă. Cei care emigraseră deja în Israel au fost, de asemenea, sprijiniți până în anii 1990, cu sute de kilograme de îmbrăcăminte și multe provizii care le-au fost trimise în Israel.
O tabără de tranzit din Budapesta a fost, de asemenea, aprovizionată și amenajată. Asociatia AJUTOR ȘI SPERANȚĂ a livrat paturi și lenjerie de pat, îmbrăcăminte și jucării pentru copii, pachete de uz casnic, lenjerie și articole de igienă toate făcute pentru ca oamenii sa aibă parte de un nou început în Israel. În cei doi ani, 160.000 de evrei sovietici au emigrat în Israel prin Budapesta, apoi tabăra a fost închisă.
În timpul campaniei electorale de la Waldheim din anii 1980, Eeva Huber-Huber a lucrat ca jurnalist pentru presa finlandeză. Ea a asistat la renașterea antisemitismului și a recunoscut că ignoranța oamenilor față de iudaism și contribuția la moștenirea culturală a Austriei a fost unul dintre motive și totodată motivația ei de a integra dialogul creștin-evreiesc în munca ei.
La începutul anului 1990, după revoluția din iarna lui 1989 din România, Eeva și Berti Huber-Huber au organizat un transport de prim ajutor pentru comunitatea evreiască din Oradea. De atunci au călătorit în România, inițial lunar, ulterior de 5-6 ori pe an, și au susținut 18 comunități evreiești cu alimente, medicamente, rechizite, medicamente și îmbrăcăminte. De asemenea, s-au străduit să contracareze decăderea sinagogilor care încă existau. Numărul și splendoarea templelor existente și astăzi în România este unică în Europa.
Începand cu anul 1992, au mers și în Ucraina unde au avut grijă de comunitățile din Cernăuți și Mukacevo. În timpul conflictului balcanic, au dus 26 de transporturi la Saraievo, mai întâi prin Belgrad și mai târziu prin Split.
În mai 2007, Eeva Huber-Huber a primit Decorația de Onoare de Aur pentru serviciile aduse Republicii Austria pe baza unei sugestii a directorului Operei de Stat de atunci, loan Holender, care este născut în Timișoara.
Fiecare călătorie a fost o bucurie pentru cuplul Huber-Huber. Ei au vorbit adesea despre oamenii din România care au supraviețuit Holocaustului și au suferit mult în timpul erei Ceaușescu și totuși au rămas plini de viață și plini de umor. Eeva și Bertie au rămas fericiți în lumea lor.
Eeva-Elisheva și Berti Huber-Huber au murit într-un accident de mașină pe 18 aprilie 2008 în România. Microbuzul fundației AJUTOR ȘI SPERANȚĂ a fost lovit frontal de un vehicul care venea din sens opus, cu viteză. Eeva si Berti erau in drum spre Târgu Mureș, unde doreau sa petreaca Sederul la Centrul Comunitar Evreiesc. Această comunitate a fost una dintre numeroasele comunități evreiești pe care le-au sprijinit vreme de mulți ani.
Noi, cei de la Fundația AJUTOR ȘI SPERANȚĂ, suntem convinși că este în interesul lor ca munca să continue. Suntem mândri că putem merge pe urmele acestor oameni-model.
Vă mulțumim pentru fiecare donație.