La începutul noului an, noi – Hannu, Anne și Andrei Roth – am făcut o călătorie lungă în România. Scopul principal al acestei călătorii a fost să întâlnim prieteni pe care nu i-am mai văzut de ani de zile, dar și să ducem ajutoare umanitare și cadouri personale. Am traversat partea de nord a României de la vest la est – din județul Satu Mare până în județul Iași. Prietenul nostru Andrei Roth ne-a însoțit în această călătorie și a fost, de asemenea, un excelent interpret pentru prietenii care vorbesc doar românește.
(Sagețile albastre indică orașele vizitate)
Punctele principale ale călătoriei au fost
numeroase întâlniri cu prieteni pe care nu îi mai văzusem de ani de zile. Am fost întâmpinați cu o ospitalitate de nedescris, iar abundența cadourilor pe care le-am primit ne-a făcut să fim profund recunoscători. Cuvintele unui prieten, care s-a despărțit de noi în Satu Mare, ne-au încălzit inimile: „Înseamnă foarte mult pentru mine și familia mea să începem anul nou împreună cu voi.” În timpul vizitei, am auzit multe de la prieteni, dar am primit și opinii despre situația de la fața locului.
Este nevoie de ajutor pentru refugiați la Cernăuți, deoarece autoritățile locale din estul Ucrainei au fost nevoite să mute oameni în vest, din cauza pericolelor tot mai mari din sate. Acești noi locuitori au nevoie de lucruri pentru casele lor provizorii, inclusiv obiecte de uz casnic, oale, tigăi, textile, lenjerie de pat, prosoape
etc. La Dorohoi, am avut din nou plăcerea de a testa minunatele abilități de gătit și coacere ale unei prietene și am primit câteva borcane cu gem de casă pentru drum. Văduva unui prieten decedat și-a amintit în germană despre vechiul său iubit, care a murit acum 13 ani, după 63 de ani de căsnicie. Unii prieteni ne-au părăsit, iar tristețea a fost prezentă și în timpul vizitelor, dar am fost bucuroși să vedem că fața fiecărui prieten, la plecare, se ilumina cu un zâmbet și cu recunoștința că nu îi uitasem. Călătoria a fost importantă și pentru Andrei, deoarece am vizitat locuri în care nu mai fusese niciodată. Iată aici câteva dintre impresiile lui de călătorie:
2501 km în opt zile – un transport de ajutor și speranță către Cernăuți
Când prietenii mei finlandezi anne și Hannu mi-au propus să îi însoțesc în călătoria lor Viena – Rădăuți, am fost extrem de încântat de oportunitatea de a combina turismul local cu o activitate utilă. Deși trăiesc în România de 43 de ani, nu am vizitat niciodată această parte a țării. Pe 30 decembrie am pornit la drum. Primul nostru obiectiv a fost Budapesta, unde am sărbătorit Revelionul și ne-am rugat pentru sănătate, bucurie și, mai ales, pentru pace pe Pământ în anul 2025! Am vizitat târgul de Crăciun din Budapesta, am făcut o plimbare și am admirat malul Dunării, un peisaj care ne încântă în orice anotimp. Pe 1 ianuarie, am pornit spre Satu Mare, unde am fost întâmpinați cu o ospitalitate infinită din partea fostului președinte al comunității evreiești și a familiei sale. La o masă copioasă, am savurat delicii locale și un tort minunat, care ne-a lăsat fără cuvinte!
Am făcut și o plimbare pe o stradă din Satu Mare, care în timpul celui de-al Doilea Război Mondial a fost un ghetou.
După prânz, ne-am continuat călătoria și am ajuns seara la primul nostru hotel din Dej. Anne și Hannu au condus pe rând. Din păcate, nu am permis de conducere – de obicei spun că eu conduc doar pianul…
După micul dejun, am pornit spre Bucin. Peisajul devenea tot mai interesant. Gerul îmbrăca pădurile de brazi într-o mantie albă, iar pe jos se așezase un strat subțire de zăpadă. Instinctul meu de fotograf s-a declanșat și am reușit să fac câteva fotografii impresionante ale peisajului.
Am vizitat Bucin cu mulți ani în urmă, când eram student, și acum – după decenii – m-am întors. Un prieten ne-a arătat obiectivele locale – aici iarna deja își arăta adevăratul chip! Ne-au fost servite preparate tradiționale din carne și pentru desert o marmeladă proaspătă de lămâie.
De la Bucin, am plecat spre Rădăuți, unde am dormit la hotelul Gerald’s. Dimineața, am vizitat cea mai veche sinagogă din Rădăuți, după care ne-am întâlnit cu Tanya și Stefan, care veniseră de la Cernăuți. Încărcătura atent ambalată din autoturismul prietenilor mei a fost transferată în mașina lui Stefan, până când a fost complet plină. Am avut plăcerea de a-i întâlni pe acești prieteni pentru prima dată și de a lua micul dejun împreună. După ce au fost distribuite toate cadourile aduse, am continuat călătoria spre
Dorohoi, unde soția fostului președinte al comunității evreiești din Dorohoi ne aștepta la masa de prânz, care era plină de delicii: mezeluri, salată de vită, sarmale, prăjituri cu mac și arahide! Am primit și marmelate delicioase de fructe de pădure: cireșe amare și căpșuni.
De aici, am continuat călătoria spre Iași. Din cauza unei greșeli la rezervarea hotelului, a trebuit să mergem câțiva pași mai departe. Hotelul nostru se numea Piața Unirii, iar noi făcusem rezervare la hotelul Unirea. Din fericire, ambele hoteluri erau destul de aproape unul de altul.
(Primăria Iași)
(Strada fostului ghetou din Satu Mare)
(Sinagoga de lemn din Piatra Neamț)
După ce ne-am lăsat bagajele la hotel, am vizitat o familie de cunoștințe – un membru al comunității evreiești din Iași și soția sa ne-au primit în casa lor. Am savurat delicatesele acestei familii ospitaliere și am vizitat apoi târgul de Crăciun din Iași, impunătorul edificiu al Operei Naționale și Primăria, astfel încât am putut digera bunătățile într-o mică plimbare de seară!
După vizita noastră la Iași, am continuat călătoria prin Piatra Neamț, unde am vizitat vechea sinagogă de lemn.
De la Iași, am pornit spre Gheorgheni și, spre surprinderea noastră, am traversat Cheile Bicazului (foto mai jos), unul dintre cele mai spectaculoase colțuri de natură din România – brazi acoperiți de zăpadă, un cuvânt: un peisaj de neuitat!
Seara, am trecut pe lângă Lacul Roșu, Praid și Sovata, ajungând la Gheorgheni, unde am vizitat trei familii. Aceste familii s-au bucurat de pachetele pe care le-am dăruit. Fiecare pachet a fost completat cu alimente de bază cumpărate local. Inimile noastre s-au bucurat văzând fericirea celor care au primit cadourile. După aceea, am plecat spre hotelul nostru, unde am savurat o supă fierbinte pregătită de gazdele noastre.
La micul dejun, ne-am întâlnit cu un prieten și apoi am continuat călătoria spre Cluj, orașul în care am studiat între 1965 și 1973, timp de opt ani și unde am început cariera mea muzicală la Opera Română din Cluj. Inima îmi bătea puternic când vedeam locurile pe care le cunosc de 50 de ani! Am vizitat familia Kövary-Socaciu și ne-am bucurat să-i revedem după întâlnirea noastră de la Viena, unde fiul lor studia.
După-amiaza, am plecat spre orașul meu natal, Oradea. Din păcate, timpul nu ne-a permis să rămânem mai mult de o noapte, deoarece a doua zi dimineață am pornit spre Budapesta, unde Anne a pregătit o masă copioasă pentru noi, călătorii. Călătoria a fost un succes și obiectivul a fost îndeplinit – să aducem puțină bucurie acolo unde era cel mai mult nevoie!
Seara am ajuns la Viena – obosiți, recunoscători, fericiți, sănătoși și plini de impresii și emoții care îmi vor rămâne mult timp în amintire!
Am învățat din ceea ce am văzut și auzit că niciodată nu este prea târziu pentru a ajuta acolo unde este nevoie.
Andrei
(13 ianuarie 2025)